Cărți noi! Raluca Dumitran Zbor clandestin, Ed. Palimpsest

Abia în martie, Raluca Dumitran va împlini 20 de ani. Dacă s-ar fi născut cu 40-50 de ani în urmă, ar fi ajuns azi în manualele de literatură. În epoca noastră crudă și indiferentă le poezie, ea rămîne să-și cultive talentul bucurîndu-se de el singură sau împreună cu cei cîțiva care o cunosc și au descoperit-o. În plus, poezia vremii noastre este mai mult tehnică, iar Raluca Dumitran este din speța poeților care nu pun preț pe efecte speciale. N-o cunosc pe tînăra poetă decît din grupajele pe care le-a trimis la diferite concursuri și la care, fiind și eu în juriu, mereu alături de Ion Cocora, i-am acordat fără nicio rezervă premiile meritate. Generos ca totdeauna, Ion Cocora a făcut posibil acum și debutul în volum al adolescentei a cărei înzestrare nativă, cum remarcă și el în prezentarea de copertă, se impune cititorului. Nu-i rău, firește, ca poeții să își ascută uneltele cu grijă și să le folosească lucid, orice artă este și meșteșug, nu numai inspirație. Totuși, întîlnirea cu un poet născut produce o jubilație superioară descoperirii încă unui meseriaș. Raluca Dumitran mai greșește și se mai împiedică, mergînd pe valuri ca adolescenții lui Nichita Stănescu, dar învață repede această tehnică și nu pot decît să sper că, atunci cînd nu va mai ezita, nu își va pierde frăgezimea de acum. Cad în privirile tale/ Ca-ntr-o prăpastie fără scăpare/ Și mă răstorn, și mă înalț, și mă cobor/ Mă răsucesc, mă pierd, trăiesc și mor/ O viață și o mie mi-aparțin/ Veninu-i foc, nectarul e pelin/…/Și mă ridic și cad și mă confund/ Cu marea în culori, cu trupul ud/…/ ai să mă uiți prin lumi și vieți/ Te adorm în gînduri ca pe roua/ Mereu a altei dimineți. Poezia Ralucăi Dumitran e greu de aproximat pentru că e mereu alta, de la un text la celălalt. O căutare febrilă deocamdată care se poate încheia fericit sau poate să fie abandonată brusc. Dacă am ști…