joi, 18 martie 2010

Cărți noi! Mircea Bârsilă - Monede cu portretul meu, Ed. Pământul

Poemele lui Mircea Bârsilă din noul său volum dezmint titlul aparent orgolios. Da, ele sînt niște monede cu portretul autorului în sensul în care îl reprezintă și au putere de circulație. Dar, dacă de regulă pe aversul monedei este profilul vreunui stăpînitor, autorul se retrage de această dată din această posibilă calitate. El se dorește anonim și cenușiu ca vrăbiile, pe care le invidiază, scrie adesea despre gîndaci și gîze cu simpatie pentru condiția lor de vietăți confundabile între ele. În texte apar foarte multe animale și plante, iar ele sînt dintre cele obișnuite. Poetul, în versurile sale lungi și aparent necăutate, în fraze simple, cîntă melancolia trecerii timpului, a îmbătrînirii într-o lume de ale cărei rosturi și coerențe nu e sigur și asupra cărora, din pricina unui posibil sfîrșit, renunță să se întrebe. De ce este bună, pe-alocuri chiar excelentă, această lirică? Pentru că autorul ei refuză vanitatea și o face firesc. El are dileme, neliniști, sensibilități acute pe care le expune cu o omenească stîngăcie. Invers decît atîți poeți care își poartă rănile la vedere, exclamînd în tot locul: priviți-mă, am dileme și anxietăți! Uriașul și minusculul fac parte din lume și importanța fiecărei categorii e greu de descifrat: „Laudă florilor înalte ale fînețelor, dar și celor mici, lipsite doar în aparență de prestigiu și care se numără, în felul lor, printre lucrurile mai greu de îndeplinit ale acestei lumi (…) laudă bârnelor, pe care se trece în partea cealaltă a râurilor, și buruienilor…” Tăietura versurile nu prezintă interes la Mircea Bârsilă, aproape că nici împărțirea cărții în poeme nu contează, volumul fiind un discurs unic, o confesiune continuă și unitară. Poemele lui Mircea Bârsilă dau cititorului impresia reconfortantă a unui dialog inteligent, în care și el, cititorul, poate interveni oricînd. Poetul îi anticipează replicile și întrebările, pare să-i răspundă cu versul următor la un comentariu al versului precedent. E greu de spus cum izbutește lucrul acesta, cert este că îi iese. Volumul lui Mircea Bârsilă este în mod sigur unul dintre cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme.

2 comentarii:

Postări populare

Arhivă blog