miercuri, 9 februarie 2011

Cărți noi! Naomi Ionică - Cei singuri vor rămîne singuri, Ed. Tracus Arte * *

În volumul de debut individual (venit după o carte cu trei autoare – „Trei grații), Naomi Ionică își păstrează grația de a fantaza și de a crea un personaj, cu care probabil se și identifică: Fantazia. Fantazia care „era foarte tînără cînd s-a măritat cu Omul Koleopter” își permite, desigur „fantezii”, extravaganțe: „Fantazia și omul Koleopter se iubeau într-un butoi, pînă cînd butoiul trosnea”. Aceste glume suprarealiste atribuite unor personaje ca Blîndul Pampon (care făcea băi cu amidon), Magul din Jo și Micul Spiderman sînt uneori simpatice, dar în doze mari plictisesc – pentru că nu li se întrevede un sens mai înalt - și mai ales dau senzația de déja vu. Copilăreala excesivă devine repede previzibilă și enormitățile construite ca într-un desen animat în care totul e posibil se concurează una pe alta, anulîndu-se. Mult mai interesante pentru că nu sînt simple jocuri de cuvinte și situații aiuristice sînt textele din ciclul „Femeile singure”. Și aici apare o plăcere a jocului și o „copilăreală”, un vorbit voit peltic care împiedică luarea în serios. Dar, de multe ori, poeta chiar reușește să comunice mai mult decît scenarii care pot cuprinde orice năzbîtie: „în drum spre casă, gîndurile iau forma lucrurilor/ pe care le simt atingîndu-mi hainele, pielea,/ țintuindu-mi ochii de vitrinele luxoase/.../ gîndurile mele/.../ cheamă copilul/ și copilul vine./ Are aceiași ochi de altădată/ privește/ ceva mai străucitor decît sticla curată.” Debutul lui Naomi Ionică are și texte reușite care dovedesc că ea poate depăși tentația de a face din poezie o colecție de glume cu totul modeste de tipul „unchiul cel mort trăiește în Canada”.

4 comentarii:

  1. e clar ca nu are ce spune
    pa si pusi!

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim
    Nu e chiar așa, nu trebuie să simplificăm, mai ales că e totuși un debut. Are ce spune dar nu găsește mereu calea potrivită. NU e dintre acele duzini de cărți de aruncat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit cartea. Mi-a placut ca nu e monotona. Trucul acesta al jocului ascunde f bine un soi de tensiune. Mi se pare ca tristetea ivita din jocul asta de desene animate sporeste drama unei femei singure si resemnate. Probabil pt ca sunt femeie mi-a placut .... transmite emotie poezia lui Naomi.

    RăspundețiȘtergere
  4. um gato preto perdido na noite vazia com medo
    o gato fazia o enredo com medo da solidão
    na urbana orla desumana meninos correm com garrafinhas na mão
    é o ópio, a cola , a pólvora para que como o gato preto fujam da solidão.

    a indiferença dos homens não vê aquelas crianças
    e eu poeta que passo o que fazer prá salvá-las o que fazer prá dizer-lhes
    que trago dentro de mim uma criança profanada e um gato preto solitário

    onde estará o gato, onde estará o menino, que fugiram pela esquina com medo da solidão ? Onde estaria a esperança do Brasil senão naquelas crianças ?

    Oriosvaldo de Almeida (oripoeta) CD- extrato da perene lavração - lançado em 2007 - G.C.A.S.C - Alto Falante e Movimento Cultural Boca do Lixo - foi a celebração dos meus 40 anos de poeta.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog