În timpul Galei Poeziei Românești de la Ateneul Român, după ce mi-am citit poemul și am stat pe scenă (de unde nu îi puteam auzi din păcate pe colegii mei care au urmat), m-am gîndit la cei care ar fi putut fi prezenți la Gală dacă timpul ar fi fost mai îngăduitor cu ei. Doi dintre ei au fost aduși în memorie prin vocea lui Ion Caramitru: Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Dar ceilalți...
Pentru fiecare poet invitat dintre cei 26 ar putea fi numit un spirit care să-l însoțească și poate chiar ele vor fi fost acolo, cu noi: Petre Stoica, M. Ivănescu, Cezar Ivănescu, Daniel Turcea, Marius Robescu, Virgil Mazilescu, Cezar Baltag, Ioan Flora, Mariana Marin, Ion Stratan, Aurel Dumitrașcu, Cristian Popescu, Iustin Panța, George Vasilievici. Poate și Florin Mugur, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Vasile Petre Fati.
Îmi imaginam, de pe scena Ateneului că, de fiecare dată cînd un poet vine să își recite textul și să își ocupe locul în fundal, pe fotoliul lui din stal, rămas liber, se așează una dintre glorioasele umbre ale poeților.
Nu-i greu să cred că, vorba lui Moromete, „așa și era”.
În imagine: Cristian Popescu
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu